Programul general a bisericii este:
      - Vineri seara la 19h00 Taina Sfintei Spovedanii,
      - Sâmbată seara 17h00 Vecernia,
      - Duminică 09h00 Utrenia și 10h00 Sfânta Liturghie.

Construită în 1910, capela nu mai era folosită pentru cult deja de câteva decenii, servind până în 2010 drept anticariat de carte religioasă, aflăm din jurnalul francez „Le Parisien”. La sfârșitul lunii august 2015, dieceza romano-catolică a pus-o în vânzare la prețul de 233.000 de euro, clădirea având nevoie de lucrări de reconsolidare în valoare de cel puțin 100.000 de euro.

După ce a scăpat de la demolare (în locul ei se dorea la un moment dat construirea unui complex imobiliar), capela a fost cumpărată la sfârșitul anului 2016 de singura parohie ortodoxă română din departamentul Val-d’Oise, la prețul de 190.430 de euro.

Până să aibă o bisericuță proprie, tânăra comunitate de români (unii veniți de pe malul stâng al Prutului, din Basarabia), ocrotită de Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul și păstorită de părintele paroh Lilian Măntăluță, se aduna pentru Sfintele Taine la Capela „Sainte-Thérèse” din comuna Saint-Ouen-l’Aumône. Vorbind despre acest efort financiar al românilor plecați departe de locurile natale, pr. Lilian Măntăluță a declarat: „42% s-au strâns din partea credincioșilor, din toate colțurile lumii au donat, iar restul sunt împrumuturi din partea altor parohii”, informează TRINITAS TV.

Semnarea actelor la notar s-a făcut în data de 4 ianuarie 2017. Este un moment major pentru diaspora ortodocșilor români din Franța, căci până astăzi doar aproximativ 1% din cre­dincioșii români plecați în Occident beneficiază de o biserică a lor, foarte multe dintre parohiile române înființate în afara granițelor țării funcționând în capele și biserici închiriate. În regiunea pariziană există deja douăsprezece parohii românești, majoritatea găzduite în cripte și capele catolice, Capela „Sfântul Nicolae” constituind cel de-al treilea locaș de cult propriu al diasporei românești din regiunea Île-de-France.

Cu suma obținută din vânzarea capelei, credincioșii roma­no-ca­tolici vor putea contribui la finanțarea unui alt proiect: construirea unei noi biserici în Montigny-lès-Cormeilles, o altă comună a aceluiași departament francez. Piatra de temelie a acestui nou locaș de cult, pentru care se vor cheltui aproximativ trei milioane de euro, urmează să fie pusă în luna iunie a acestui an.

Lucrările de amenajare a edificiului achiziționat de românii din această parte a Franței au fost deja demarate sâmbătă, 28 ianuarie, cu câteva zile în urmă, pe pagina de Facebook a acestei parohii românești fiind postat și următorul mesaj: „Cu ajutorul lui Dumnezeu, astăzi am început prin a trage curent electric la biserica noastră. Ne bucurăm că avem ajutorul credincioșilor, ne bucurăm că am fost primiți de vecinii din preajmă cu căldură. Astăzi, în timp ce lucra echipa de electricieni, s-a apropiat o doamnă și a mărturisit bucuria ei de a vedea că Biserica «Sfântul Nicolae» din Auvers-sur-Oise prinde din nou viață. Ușile s-au deschis după cei 40 de ani de abandonare. Prin mila lui Dumnezeu și prin sprijinul credincioșilor, vom reuși să ducem la bun sfârșit renovarea bisericii”.

Sursa: ziarullumina.ro

Românii din Auvers sur Oise vor putea aduce cinstire moaştelor Sf. Nicolae

Românii ortodocși din parohia Auvers sur Oise, Franţa, vor putea aduce cinstire, începând de vineri, unui fragment din moaștele Sfântului Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei.

Sfintele moaşte vor fi duse în pelerinaj de la Mănăstirea Vlatadon din Thesaloniki, Grecia, cu prilejul hramului bisericii românești închinată Sfântului Ierarh Antim Ivireanul şi vor rămâne în Franţa până duminică, 30 septembrie.

„Zile de sărbătoare vor fi încununate de un program liturgic special, iar duminică Sfânta Liturghie va fi oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Iosif Mitropolitul Europei Occidentale și Meridionale”, declarat părintele Lilian Măntăluță pentru Agenţia de ştiri Basilica.

Sursa: basilica.ro

Sursa: basilica.ro

Sursa: digi24.ro

Viața Sfântului Ierarh Martir

Acest ales al lui Dumnezeu s-a născut în Iviria (Georgia de astăzi) pe la anii 1650, din părinţi dreptcredincioşi, Ioan şi Maria, primind numele de botez Andrei. Crescut în duhul tradiţiei ortodoxe, tânărul Andrei a primit de la Dumnezeu darul picturii şi sculpturii bisericeşti. Odată, năvălind turcii pe meleagurile sale natale, a fost luat rob şi a îndurat amărăciunile şi umilinţele vieţii printre cei străini de neamul lui şi de credinţa creştină. După un timp a fost răscumpărat de Patriarhul Ierusalimului, Dositei Notara, care l-a și tuns în monahism. Desăvârşindu-şi priceperea artistică şi cunoaşterea limbilor greacă, turcă şi arabă, Antim a fost trimis în Moldova, la Iași, ca stareț al Mănăstirii Cetățuia, pentru a organiza o tipografie grecească. Acolo a cunoscut lucrarea cărturărească a Sfântului Mitropolit Dosoftei și a fost inițiat în meșteșugul tiparului de învățatul episcop Mitrofan al Hușilor.

Pe la anul 1690 a venit în Ţara Românească, unde a fost rânduit de către binecredinciosul voievod Constantin Brâncoveanu la tipărirea cărţilor bisericeşti. A fost stareț la Mănăstirea Snagov, lângă Bucureşti, iar în vara anului 1691, fostul episcop al Huşilor, Mitrofan, i-a lăsat în grijă Sfântului tipografia Mitropoliei Ţării Româneşti. În vara anului 1694, înţelegând valoarea educaţiei prin carte a oamenilor, a creat la Snagov o renumită şcoală tipografică, ostenindu-se neîncetat pentru desăvârşirea ,,meşteşugului tipografiei şi îndireptărilor cuvintelor româneşti”, adevărate comori de cărţi ieşind din mâinile lui, dintre care amintim câteva: Antologhionul, Evangheliarul, Floarea darurilor, Carte sau lumină, Octoihul, Capete de poruncă, Învăţătură bisericească, Mărturisirea ortodoxă, primul Liturghier greco-arab, Ceaslovul greco-slavo-român.

La 16 martie 1705 a fost ales episcop de Râmnicu Vâlcea, dovedind şi aici frumoase calităţi de bun iconom şi om de carte, tipărind în mai puţin de trei ani 9 cărţi, cea mai importantă fiind Tomul bucuriei, cu aproape 800 de pagini, cuprinzând cinci lucrări polemice îndreptate împotriva apusenilor, care încercau să dezbine Ortodoxia şi în Ţările Române, mai ales în Ardeal. S-a preocupat şi de repararea, zugrăvirea şi sfinţirea multor biserici şi a mănăstirilor Strehaia, Surpatele, Cozia şi Govora. Cu totul deosebit este faptul că vlădica Antim a început seria unor tipărituri menite să ducă la biruinţa limbii româneşti în Biserica noastră. Astfel, în 1706 a tipărit Molitvelnicul, prima ediţie românească în Muntenia.

La 22 februarie 1708, în Duminica Ortodoxiei, a fost înscăunat mitropolit al Ţării Româneşti ca urmare a recomandării testamentare a mitropolitului Teodosie, cel care păstorise credincioşii din Ţara Românească timp de 40 ani.

Imediat după înscăunare, Antim a mutat tipografia de la Râmnic la Târgovişte, unde a imprimat alte 18 cărţi, dintre care 11 în româneşte. În anul 1713 a tipărit Liturghierul, integral în româneşte, consfinţind biruinţa limbii române în cultul Bisericii.

Cea mai valoroasă lucrare a mitropolitului Antim o constituie Didahiile. Sunt 28 de predici rostite în cursul arhipăstoririi sale, la diferite sărbători împărăteşti sau ale Maicii Domnului şi ale sfinţilor, la care se adaugă şapte cuvântări ocazionale.

Mitropolitul Antim a desfăşurat o bogată activitate tipografică (63 de cărţi, 39 fiind lucrate cu mâna sa, 21 în limba română). Sfântul n-a tipărit cărţi pentru a-i rămâne numele în-semnat pentru posteritate, ci a ales pe acelea care erau cele mai de folos preoţilor şi credincioşilor, pe înţelesul tuturor, în limba vorbită a poporului, limbă pe care el a îmbogăţit-o şi a înfrumuseţat-o, devenind astfel întemeietorul limbii literare şi liturgice româneşti.

Începută în primăvara anului 1713, Mănăstirea Tuturor Sfinţilor, construită în Bucureşti de Mitropolitului Antim, după planurile proprii, poartă cu adevărat pecetea sufletească a ctitorului ei.

,,Această sfântă biserică, ce am zidit întru slava lui Dumnezeu şi întru cinstea şi pomenirea Tuturor Sfinţilor, fiind rodul ostenelilor mele cele multe, am dat-o şi am închinat-o cu mare plecăciune şi cucernicie marelui Dumnezeu” – scria mitropolitul Antim în Aşezământul Mânăstirii, testamentul pe care l-a lăsat vieţuitorilor acestui sfânt locaş. Acestea le-a scris cerându-le să-şi împlinească menirea cât mai deplin, potrivit poruncilor evanghelice, spre folosul şi mântuirea credincioşilor, spre ajutorarea celor lipsiţi şi spre mângâierea celor întristaţi. Nici o altă personalitate, în vremea aceea, nu s-a aplecat cu atâta hotărâre şi curaj, cu atâta dragoste şi înţelegere spre cei săraci şi uitaţi.

Bun patriot şi luptător împotriva asupririi turceşti care deja prevestea instalarea regimului fanariot, mitropolitul Antim a fost arestat, în martie 1716, şi a îndurat umilinţe şi chinuri în temniţele domneşti până toamna, când a fost caterisit pe nedrept, fiind condamnat la închisoare pe viaţă la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din muntele Sinai. Pe drum însă, ostaşii turci l-au omorât şi i-au aruncat trupul în apele râului Tungia, lângă Adrianopol. Prin faptele şi darurile sale deosebite, prin smerenia sa, prin dragostea de Biserică şi de semeni, prin îndemnurile la pocăinţă, Sfântul Antim a luminat viaţa duhovnicească a vremii sale.

Sursa: basilica.ro

Cazania Sf. Antim Ivireanul la Praznicul Adormirii Maicii Domnului

Pofta si dragostea ce vad la aceasta cinstita si sfinta adunare ma indeamna si, nestiind a vorbi, macar ca vorba mea nu este vrednica niciodata ca sa indulceasca cu vreun mijloc auzirile ascultatorilor, iar inca domnul Hristos, Carele a saturat cu 5 paini 5.000 de suflete si a indreptat saracia si neputinta ucenicilor lui cu bogatia darului Sau, Acelasi si inaintea dragostei voastre, prin mijlocul vorbelor mele cele neritoricite, va intinde masa duhovniceasca.

De multe ori am stat si am socotit, doara as putea afla ceva nou sa zic intru cinstea si lauda preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu si pururea fecioarei Mariei, dar n-am putut afla nimic. Nu doar ca nu sunt cuvinte multe si de multe feluri a grai intru lauda maririi ei, ci pentru ca fiind mintea mea tulburata de norul nestiintei si mai vartos intunecata de socoteala dumnezeiestilor si prealuminatelor ei daruri, imi infrunt si-mi ticalosesc nevrednicia si nestiinta invataturii mele. Ca de vreme ce aceia invatati si pedepsiti intru bunatati stau de se mira de marirea ei, dar eu, cel neinvatat si departe de toate bunatatile, ce voi face?

Drept aceia dara, imi caut si far’de voia mea a conteni de a mai iscodi sa aflu inaltimea fecioriei ei, intru care acum anevoie se suie gandurile omenesti si adancimea darurilor ei, carele nu se pot vedea lesne nici cu ochii ingeresti, ci numai cu acel titlu ce i s-a dat mai nainte de tot vecii de la parintele cel fara de inceput si vesnicul Dumnezeu, prin mijlocul ingerului Gavriil. Acela si eu cu cucernicie si cu multa frica il voi zice, intru lauda si cinstea ei: „Bucura-te ceea ce esti plina de dar, Domnul este cu tine“. Ca mai mare si mai laudat si mai cinstit titlu decat acesta nu s-a dat din veci, nimanui, nici se va da pana in veci, fara numai ei; ca a aflat har inaintea lui Dumnezeu, care n-a aflat alta niciodata, dupa cum i-a zis ingerul. (…) Si pentru ca sa nu mai lungesc cu vorba, tuturor prorocilor si tuturor sfintilor si celor mai nainte de lege si celor dupa lege li s-au zis cuvinte de bucurie, prin mijlocul ingerilor si li s-au dat de la Dumnezeu dar si mila, insa acoperit. Iara sfintei Fecioarei s-a dat cuvantul bucuriei celei adevarate, care este mai presus decat toata mintea, in slava si in cinste mai veselitoare, covarsind pe toti cu darul si cu mila: „Bucura-te ceea ce esti plina de dar. Domnul este cu tine“.

Si nu numai pentru bucuria aceasta ce i s-a dat se fericeste de toate neamurile, ci si pentru numele ei cel preacinstit ce i s-a daruit, de se numeste Mariam. Ca precum este numele Fiului ei mai presus decat toate numele, dupa cum zice fericitul Pavel: „Si i-au daruit lui nume care este preste tot numele“, asa si numele ei este peste tot numele, dupa al lui Iisus. Si precum intru numele lui Iisus se pleaca tot genunchiul celor ceresti si celor pamantesti si celor de sub bezne, asa este si ea, mai cinstita in cer decat heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat serafimii si pe pamant mai inchinata si mai fericita ca o imparateasa a lumii, de tot credinciosii pamantului si sub bezne mai strasnica si mai infricosata asupra dracilor decat toti sfintii; intru care nume Mariam, dupa a mea proasta socoteala, intelegem cum ca cuprinde in sine trei lucruri: una pentru ca fiind numele acesta de trei, adica de trei injugari (silabe), se intelege cum ca a nascut o fata a Sfintei Treimi, pe Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu; a doua ca are fiecare injugare (silaba) cate 2 slove si se intelege cele doua firi ale lui Hristos, adica cea dumnezeiasca si cea omeneasca; a treia ca sunt 6 slove de toate intr-acest nume, cu carele intelegem cele 6 taine mari si peste fire, adeca blagovestenia, nasterea, botezul, moartea pe cruce, invierea si inaltarea la cer. Cu blagovestenia s-a descoperit taina cea mai nainte de toti vecii ascunsa; cu nasterea s-a impacat cerul cu pamantul, adica Dumnezeu cu omul; cu botezul ne-am imbracat cu haina nestricaciunii; cu moartea ni s-au dat viata; cu invierea ni s-a dat bucuria si cu inaltarea la cer, sederea de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatal.

Asijderea si in cuvintele cele de bucurie ce i-a zis ingerul: „Bucura-te ceia ce esti plina de dar, Domnul este cu tine“, iar intelegem numele Preasfintei Treimi. Ca in cuvantul ce zice: bucura-te, se intelege Fiul, ca El este toata bucuria lumii; in cuvantul ce zice: plina de dar, sa intelege Duhul Sfant, prin care se dau toate darurile si in cuvantul cel ce zice: Domnul e cu tine, se intelege Tatal, ca El este Domnul a toate, vazutelor si nevazutelor. Dumnezeu insa, carele numai cu un cuvant a facut si a zidit toate lucrurile cele vazute si nevazute, poate cu adevarat, cu cea desavarsit a lui preaputernicie, sa faca stele mai luminoase decat acestea, ce stralucesc pe cer, si luna mai iscusita decat aceasta, ce ne povatuiaste noaptea, si soare mai stralucitor si mai luminat decat acesta, carele stinge cu lumina lui toate celelalte lumini, si ceruri mai mari si mai largi in rotocolime, si pasari mai cu dulce glasuri, si flori mai cu multe mirosuri, si copaci mai nalti si mai roditori, si vanturi mai sanatoase, si vazduhuri mai de folos, si fiare mai multe la numar si mai de multe feluri, si mai multe lumi decat aceasta ce locuim poate sa zideasca in marime, si in mestesug mai minunate; dar o zidire care sa covarseasca in vrednicie pe Maica lui Dumnezeu nu va putea sa faca niciodata, macar ca este preaputernic. Pentru ca precum nu este cu putinta sa socoteasca, nici cu mintea sa gandeasca cineva o fiinta mai cuvioasa si mai nalta decat Dumnezeirea, asa nici o zidire mai covarsitoare decat aceea ce a nascut pe un Dumnezeu Carele S-a facut om. Ca pe dansa a ales-o Dumnezeu, mai inainte decat toata zidirea, pentru ca sa-i fie lacas vesnic, dupa cum graieste David: „Aceasta este odihna mea in vecii vecilor si intr-insa voi locui, pentru ca am ales-o“.

Aleasă iaste, cu adevărat, ca soarele ^[1]
pentru că iaste încununată cu toate razele darurilor dumnezeieşti
şi străluceşte mai vârtos decât celelalte lumini ale ceriului.
Aleasă iaste şi frumoasă ca luna^[2],
pentru că, cu lumina sfinţeniei stinge celelalte stele
şi pentru marea şi minunata strălucire
de toate şireagurile stelelor celor de taină
se cinsteşte, ca o Împărăteasă.
Aleasă iaste ca revărsatul zorilor^[3],
pentru că ia au gonit noaptea şi toată întunerecimea păcatului
şi au adus în lume zioa cea purtătoare de viaţă.
Aleasă iaste, că iaste izvor ^[4]
carele cu curgerile cereştilor bunătăţ
adapă Sfânta Biserică şi tot sufletul creştinesc.
Aleasă iaste, că iaste chiparos ^[5]
carele cu nălţimea covârşaşte ceriurile
şi pentru mirosul cel din fire s-au arătat departe de toată stricăciunea.
Aleasă iaste, că iaste crin^[6],
că măcar de au şi născut între mărăcinii nenorocirii cei de obşte,
iară nu ş-au pierdut niciodată podoaba albiciunii.
Aleasă iaste, că iaste nor ^[7]
carele n-au ispitit nicio greime a păcatului.
Aleasă iaste, pentru că iaste Fecioară mai înainte de naştere,
Fecioară în naştere, Fecioară şi după naştere
şi iaste o adâncime nepercepută a bunătăţilor
şi o icoană însufleţită a frumoseţilor celor cereşti.
Iaste o grădină încuiată ^[8]
dintru care au eşit floarea cea neveştejită,
şi fântână pecetluită^[9],
dintru care au curs izvorul vieţii, Hristos.

Pre Aceasta au văzut-o Moisi în muntele Sinai,
ca un rug aprins şi nu ardea^[10].
Pre Aceasta au văzut-o Aaron,
ca un toiag înflorit şi plin de roadă^[11].
Prea Aceasta au văzut-o Iacov,
ca o scară întărită din pământ până în ceriu
şi Îngerii lui Dumnezeu să suiia şi să pogora pre dânsa^[12].
Pre Aceasta au văzut-o Iezechiel
ca o uşă încuiată, prin care nimeni n-a trecut^[13].
Pre Aceasta au văzut-o Ghedeon ca o lână^[14],
Avvacum ca o dumbravă umbroasă ^[15]
Daniil ca un munte ^[16] şi Solomon ca un pat  ^[17].

Aceasta astăzi se mută de pre pământ la ceriu;
lasă întristăciunea şi se duce la bucurie,
lasă cele de jos şi priimeşte cele de sus;
lasă cele stricăcioase şi câştigă cele nemuritoare şi veşnice.
Astăzi îşi dă preasfânt sufletul Ei în mâinile Fiului Ei
şi cu cântări îngereşti şi apostoleşti se petrece cinstit trupul Ei
în satul Ghethimani, spre îngropare.
Astăzi ceriul întinde sânurile sale
şi primeşte pre Ceia ce au născut
pre Cela ce nu-L încape toată zidirea.
Astăzi se minunează toate puterile cereşti
zicând una către alta:

Cine iaste Aceasta ce să suiie din pustiu ^[18]
adică de pre pământ, la ceriu?
Cine iaste Aceasta care să iveşte ca zorile,
frumoasă ca luna şi aleasă ca soarile^[19] ?
Cine iaste Aceasta ce să sue de pre pământ în ceriu,
albită, înflorită, în care hulă nu iaste ^[20]?
Rădicaţ porţile voastre^[21],
zic cetele cel îngereşti, una către alta,
şi cu cântări de laudă primiţ
pre Împărăteasa ceriului şi a pământului,
care vine, să lăcuiască
den a dreapta Împăratului Dumnezeu
cu îmbrăcăminte cu aur îmbrăcată, împistrită,
după cum zice David^[22],
căci Aceasta iaste Ceia ce au împăcat
ceriul cu pământul şi pre Dumnezeu cu omul.
Aceasta iaste bucuria celor drepţi
şi nădejdia celor păcătoşi ^[23].

Pe aceasta, dara si noi, cu totii trebuie cu dragoste, cu cucernicie, cu inima curata si cu cantari de lauda sa o cantam si sa o laudam, ca pe o Maica a lui Dumnezeu, si cu bucurie sufleteasca sa praznuim adormirea ei. O, Maica Fecioara, acest norod ce sta inaintea maririi-tale, vazand inaltimea curateniei tale si cunoscandu-si ei nevrednicia si smerenia lor, nu indraznesc, fara de mijlocitor ca sa-ti aduca cuvenita inchinaciune si multumiri, pentru multele faceri de bine, si sa se roage ca sa te milostivesti asupra lor. Pentru aceasta eu, nevrednicul si mult pacatosul robul tau, fiindu-le tata sufletesc, randuit de Fiul tau, prin mijlocul meu se roaga cu totii, cu caldura, dintru adancul inimii zicand:

Stapana de Dumnezeu nascatoare, imparateasa cerului si a pamantului, cinstea si slava crestinilor, ceea ce esti mai inalta decat cerurile si mai curata decat soarele, Fecioara prealaudata, nadejdea celor pacatosi si linistea celor batuti de valurile pacatelor, cauta asupra norodului tau, vezi mostenirea ta, nu ne lasa pe noi, pacatosii, ci ne pazeste si ne mantuieste de viclesugurile diavolului, ca ne-au impresurat scarbele, nevoile, rautatile si necazurile. Da-ne mana de ajutor, Fecioara, ca pierim. Nu te indura de noi, ca pe tine te avem ajutatoare si la tine nadajduim, ca prin rugaciunile tale cele preaputernice si nebiruite, sa imblanzesti pe Fiul tau asupra noastra, ca sa-si intoarca mila sa cea bogata spre noi; si inca roaga cu caldura, ca sa dea putere dintru inaltimea lacasului Sau si prealuminatului nostru domn, pe carele pronia Sa l-a ales si l-a pus preste acest norod, ca sa poata chivernisi cu intelepciune intreaga turma ce i s-a incredintat, in multi ani luminat, cu fericita sanatate, si sa o apere de lupii cei vazuti si nevazuti; sa pazeasca si toata cinstita aceasta boierime de toate primejdiile si de toate viiclesugurile vicleanului si sa le dea dragoste, uniciune, spor si ajutor intru toate; si sa ne invredniceasca pe toti de obste ca sa petrecem toata viata noastra cinstita, curata si fara de prihana, ca cu o gura si cu o inima pe Dansul pururea sa-L marim si tie sa zicem: „Bucura- te, ceea ce esti plina de dar, Domnul este cu tine“.

(Dupa: Antim Ivireanul, Didahii, Editura Litera, Bucuresti-Chisinau)